Pentru descendenții familiei Pop din Valea Loznei, implicit ai tatălui meu

Azi, știm că biserica de lemn din Valea Loznei este specifică zonei și că cel puțin unul dintre meșterii în lemn menționați pe inscripția de pe fațada balconului a fost localnic, Irimuș Ioan din Valea Loznei. Biserica de pe Vale este specială din prisma faptului că este cea mai recentă biserică construită din lemn cu doar două intrări în absida altarului. Aceasta este o tradiție continuată pe Valea Someșului sălăjan.

Un alt meșter care a luat parte la construcția bisericii este meșterul Pop Vasile (1819), din Cozla. Pop Vasile a locuit (născut in Cozla) în Valea Loznei, împreună cu Maria, soția sa. Cei doi au avut cel puțin trei băieți: Ioan (1849), Filimon (1854) și Gavril (1846).

Ioan s-a căsătorit cu Maria Ciascai (1864) din Lozna, fiica lui Iacovu Ciascai lui Georgie. Ioan și Maria i-au avut pe Alexandru și Gheorghe. Alexandru s-a căsătorit cu Ana Pop și au avut șase copii: Lucreția, Traian, Carolina (străbunica), Vasile, Iuliana și Rozalia (toți au urmași). Gheorghe s-a căsătorit cu Veronica și au avut trei copii: Felicia, Maria și Niculae (urmași sunt în Cormeniș, străinătate și Valea-Loznei).

Filimon s-a căsătorit cu Elena Bota (Viman) și au avut 14 copii: Nicolae (căsătorit cu Ana Luputan), Terezia, Ioan, Ana, Rozalia (căsătorită cu Alexandru Baltan), Alesandru, Maria, Terezia (decedată la aproximativ un an), Anastasia (căsătorită cu Ilie Pop, Anuca, Gheorghe (căsătorit cu Elena), Iuliana (căsătorită cu Vasile Mureșan), Vasile (căsătorit de două ori) și Ioan.

Gavril s-a căsătorit cu Elena Lupuțan și au avut o fată (posibil mai mulți copii), Maria, căsătorită cu Demetriu Pocol.

Pop Vasile s-a alăturat sfinților la anul 1889, la 3 martie.

Odihnă veșnică celor plecați dintre noi!

În 1922, primarul comunei Loznei Mari a fost Ioan Hosu. În data de 10 ianuarie din acel an, s-au întocmit raporatele evenimentelor din 1918, la care au luat parte primarul și notarul Aurel Coroian. În acest raport este specificată suma de 10.000 lei ca valoare aproximativă a contribuțiunilor benevole făcute de oamenii din comună în cursul războiului.

În toamna anului 1918, s-a format Garda Națională, sub conducerea primarului orășenesc din Dej, dr. Cornel Pop. La îndemnul lui, au luat parte la Adunarea de la Alba Iulia patru țărani din comuna Lozna Mare.

Avocatul dr. Cornel Pop, originar din Lozna Mare, a fost mobilizat pe front și a revenit deplin sănătos la vatră, ca elev-soldat. Cornel Pop a fost ales membru al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, în cercul electoral Ileanda Mare.

Cornel Pop este fiul preotului Pachomiu Pop, care în anul 1922 a slujit în Clit. Cavoul din curtea bisericii vechi din Lozna, este al familiei preotului, însă osemintele au fost mutate la Dej. Proprietatea familiei a fost ´´Lunca´´Văii Loznei, care fusese împrejmuită cu salcâmi sau gladiță, gardul de spini care împrejmuia o mare porțiune din luncă. Conacul familiei se află pe actuala proprietate a lui ´´Ioanu lu´Cătană´´. În locul actualei primarii și al parcului, se afla parcul familiei, în care aveau plantați castani. Familia a donat statului parcul cu castani, cu condiția de a se contrui parcul satului.

La Clit este menționată suma de 4000 lei ca și contribuție benevolă, iar în toamna anului 1918, s-a format garda sub conducerea preotului Pachomiu Pop și Matia Ciulean. La Adunarea de la Alba Iulia a luat parte un țăran. Primarul satului în anul 1922 a fost Victor Ciulean.

În anul 1910, satul Preluci aparținea comunei Valea Loznei. Potrivit recensământului din 1910, în Preluci erau 649 de locuitori, dintre care 637 de români greco-catolici, și 12 vorbitori de germană ca limbă maternă, israeliți după credința religioasă. La Preluci s-a strâns suma de 5.000 de lei ca contribuție benevolă făcută de locuitori în cercul războiului. În anul 1918 s-a format Garda sub conducerea preotului Atanasiu Sângerzanu, iar la adunarea din Alba Iulia au luat parte doi țărani cu și sub conducerea preotului sus-numit. În anul 1922, primarul a fost Victor Pocol.

La Valea Loznei s-a strâns suma de aproximativ 5000 lei ca contribuție benevolă făcută de locuitori. La Adunarea din Alba Iulia nu a luat parte niciun țăran, dar în anul 1928 s-a format garda sub conducerea preotului Atanasiu Sângerzanu. Primarul satului a fost Dumitru Pocol.

La Lemniu au fost contribuții benevole tot felul de albituri, ciorapi, peptare, alimente, în preț de 30.000 lei, alimente recuizate și bani dați împrumut de război au suma de 60.000 lei. În Lemniu nu a fost revoluție, dar Garda Națională s-a înființat și au lucrat sub conducerea lui Eugen Lazăr proprietar, Vasile Ilieș notar cercual și Alexandru Francu invatatorul de stat. La Adunarea de la Alba Iulia a fost Eugen Lazăr, Alexandru Frâncu și Vasiliu Hosu din voința lor si îndemnați de notarul cercual Vasile Ilies, originar din Lemniu, a fost mobilizat pe front și revenit deplin sănătos.

În vechime, pe Valea Someșului, iarna era mai lungă, iar zăpada care cădea primăvara târziu, se numea zăpada mieilor. Din bătrâni se povestește că, dacă șoarecii își fac cuiburi înalte, stratul de zăpadă va fi mare, astfel țăranii foloseau expresia;´´Șoarecii nu mint.´´.

Biserica de lemn din Lozna.(2011)

Pe Valea Someșului, locurile sunt marcate de existența uriașilor sau a zmeilor. Grădina Zmeilor, sau țara unde au trăit uriașii,este comparată uneori cu Meteora grecilor. Cea mai cunoscută legendă este cea a fetei îndrăgostite de un soldat. Mama vitrega a fetei nu voia să accepte iubirea dintre cei doi, astfel că a blestemat-o pe fată, trasformând-o în stână de piatră. ´´Fata Cătanei´´nu se mai vede, dar avea forma unei fete cu părul lung, ulcior în mână și o doniță în spate.